|
Scris de ioan szasz
|
|
vineri, 28 noiembrie 2008 |
Nu poti da autoritate cuiva care nu este parte cu tine. Nu poti imputernici pe cineva care nu iti apartine. Autoritatea decurge din increderea si echiparea pe care, in orice structura, “trimisul” o primeste din partea celui care il trimite. Ne aducem aminte de expresii foarte uzuale legate de experientele spirituale cu Duhul Sfânt, mai ales in mediile penticostale, prin care pecetea Duhului Sfânt era asociata cu Botezul in Duhul Sfânt si, implicit, cu mântuirea in sine. Pe de alta parte, pecetea, drept arvuna, a fost asociata in alte medii evanghelice cu momentul nasterii din nou, moment in care Duhul Sfânt isi face resedinta in inima credinciosului.
Fiecare punct de vedere are argumentele sale. Apare o anumita confuzie legata de termenii folositi, pentru ca, daca vom privi in profunzimea lucrurilor, acelasi termen, pecete drept arvuna, este utilizat in doua directii paralele, distincte.
In primul rând, arvuna este asociata fagaduintei, iar Domnul Isus s-a exprimat in termenii de fagaduinta cu privire la o lucrare distincta si ulterioara nasterii din nou, IMPUTERNICIREA pentru a fi martori, respectiv, trimiterea in slujire. Acest eveniment este mentionat drept botez in Duhul Sfânt. Aceasta fagaduinta, primirea puterii pentru slijire, inseamna AUTORITATE spirituala, in numele careia poti sa implinesti Marea Trimitere.
Apostolul Pavel utilizeaza termenul de fagaduinta, in legatura cu un alt aspect al vietii de credinta, cel al mostenirii. Conditia de a fi mostenitor este infierea, iar infierea este un efect al nasterii din nou. Acest lucru inseamna ca in momentul nasterii din nou, ca rezultat al lucrarii Duhului Sfânt, am fost infiati si facuti mostenitori. Prezenta Duhului Sfânt in noi, ca proprietar al credinciosului, este o expresie a garantiei mântuirii. Deci, Prezenta Duhului Sfânt in credinciosul nascut din nou inseamna PROPRIETATE.
Lucrarea Duhului Sfânt este foarte complexa si nu trebuie nici sa o complicam, dar nici sa o bagatelizam. Duhul Sfânt este Dumnezeu si are toate prerogativele divine, de aceea trebuie sa avem libertatea si deschiderea pentru ceea ce El are pentru fiecare in parte si pentru Biserica, in ansamblu.
|
|
|
Scris de ioan szasz
|
|
vineri, 28 noiembrie 2008 |
|
Lucrarea Duhului Sfânt este mult mai vasta decât poate cineva sa-si imagineze sau sa-si permita cineva sa o limiteze
Mi-a fost adresata de asa multe ori aceasta intrebare, incât, la un moment dat, am inceput sa o ignor.
Eroarea unei astfel de intrebari consta in spiritul posesiv, separatist, extremist, expresia unui orgoliu izvorât dintr-o pretinsa superioritate spirituala a celor care au avut anumite experiente speciale cu Domnul, prin Duhul Sfânt. De fapt, intrebarea adecvata, expresia dependentei noastre de Domnul, ar suna mult mai bine astfel: te are Duhul Sfânt pe tine?
Foarte putini credinciosi au avut rabdarea si perseverenta sa aprofundeze persoana si lucrarea Duhului Sfânt iesind din ingradirea denomi-nationala si având o abordare libera, dar biblica. Majoritatea oamenilor vor argumenta pozitia lor fie prin ce li s-a spus, fie prin ce crede altcineva, fie prin “doctrina oficiala“ a denominatiei, fie prin experientele personale, ridicate la rang de doctrina.
Lucrarea Duhului Sfânt este mult mai vasta decât poate cineva sa-si imagineze sau sa-si permita cineva sa o limiteze.
Prin Duhul Sfânt sta impreuna creatia si Universul intreg este tinut prin suportul Lui.
Prin Duhul Sfânt are viata orice vietate, orice animal si orice parte vie a creatiei.
Dincolo de aceste lucrari universale, Duhul Sfânt este activ in viata necredinciosilor. Astfel, Duhul Sfânt limiteaza puterea raului in lume, intre necredinciosi, la fel cum tot El conduce istoria si implineste scopurile lui Dumnezeu cu natiunile.
Duhul Sfânt face efectiva cea mai mareata lucrarea in care este implicat si omul - mântuirea.
Duhul Sfânt este Cel care produce convingerea, pocainta si activarea credintei. Duhul Sfânt este Cel care produce regenerarea si tot el garanteaza statutul de fiu, mostenitor, al fiecarui credincios.
Duhul Sfânt continua lucrarea in credincios, fiind parte a vietii acestuia, prin calauzire, imputernicire, echipare, umplere.
Cred ca este timpul sa ne dezbracam de orice preconceptii de un fel sau altul cu privire la ceea ce Duhul Sfânt, Dumnezeu, lucreaza si astazi si sa fim liberi pentru ca ceea ce El stie ca este nevoie in aceste vremuri pentru tine sa poata face.
Cea mai mareata lucrare pe care Duhul Domnului o face, insa, este lucrarea continua de pregatire a Bisericii pentru a fi Mireasa lui Christos. Esti tu parte din ea?
|
|
|
Scris de ioan szasz
|
|
vineri, 28 noiembrie 2008 |
Diavolul n-are nici furca si nici haine negre; nu are nici coarne sau copite, nici coada ascutita, ochii nu-i sunt rosii si nici nu scuipa foc. Diavolul nu este nici dracula sa bea sânge si nici nu are râsul zgomotos si sadic. Daca ar fi asa, razboiul nostru spiritual ar fi o banalitate, pentru ca nu am fi surprinsi de nimic. Dificultatea vine din faptul ca uneori dusmanul imbraca hainele noastre, se strecoara aproape de tine, ba inca se echipeaza mai regulamentar decât esti tu. Suntem furati repede de aparente si ne influenteaza foarte puternic ce izbeste ochii. Deseori, aceasta slabiciune este fructificata de catre diavolul care profita de naivitatea noastra si ne manipuleaza bunatatea, care se va intoarce impotriva noastra ca un bumerang.
Atunci când in lupta spirituala avem un dusman feroce, pe care-l putem invinge greu, exprimat prin pacate repetate, adictii, obiceiuri pacatoase, patimi sau legaturi strânse, trebuie sa ne asteptam la o serie de siretlicuri pe care diavolul le va folosi pentru a ne tine legati. Chiar daca ai avut momente, perioade in care ai crezut ca ai biruit, ca ai scapat, asteapta-te ca satan sa revina si sa incerce sa recucereasca teritoriul pierdut. Pentru aceasta, de multe ori, nu va veni intr-un mod agresiv, hidos, ci va incerca sa te surprinda prin a prezenta aparente acceptabile, chiar atractive, in spatele carora se afla tot veninul sarpelui.
Multi oameni vor sa scape de vicii, fara a le decapita. NU SE POATE! Daca internetul este un pericol pentru tine, nu te ruga sa scapi de pacatul acesta, taie internetul! Daca esti slab la alcool, nu bea bere fara alcool! Daca esti slab la minciuna, nu argumenta! Daca esti certaret, nu te implica in discutii contradictorii.
Dumnezeu vrea sa-ti dea bituinta, dar nu sorbi de bunavoie din paharul cu venin!
Diavolul va vrea sa-i tina aproape de tine pe dusmanii de moarte. Ii va imbraca pocaieste si cu multa smerenie. Datoria ta este sa-i ucizi, daca vrei sa scapi de ei. Nu te lasa inselat!
|
|
|
Scris de ioan szasz
|
|
vineri, 28 noiembrie 2008 |
Este o intrebare pe care ne place sa o rostim mai mult când suntem singuri decât in prezenta altora, pentru ca denota o stare de criza, de neliniste, de incertitudini sau de blocaj.
Rostim aceasta intrebare, deseori retoric, in momentele de rascruce ale vietii, când argumentele noastre cad sau când simtim ca am esuat. Nu este comoda o astfel de intrebare pentru ca iese din gura unuia care recuinoaste esecul, falimentul. Pe de alta pare, aceasta intrebare este foarte periculoasa pentru noi, pentru ca raspunsul s-ar putea sa ne surprinda sau sa ne schimbe radical viata. De fapt, deseori punem aceasta intrebare fara sa dorim un raspuns, ci ca o expresie a frângerii personale.
Imaginati-va starea de spirit a faimosului Saul, un evreu de spita nobila, educat, cu perspective politice si religioase in Israel in ciuda climatului social foarte dificil, ajuns intr-o stare de disperare si de dezorientare atât de profunda, incât striga din toata fiinta: Doamne, ce sa fac?
Un om care isi calculase fiecare pas, care stia exact ce are de facut, un om cu viziune, cu orizonturi foarte limpezi, a ajuns in prezenta lui Isus si in acel moment toata filosofia lui de viata, tot ce era foarte stabil si limpede, dispare, se pierde si ramâne in praful drumului Damascului dezorientat si confuz.
De fapt, acela este momentul in care viata lui prinde adevaratul sens.
Este imposibil sa devi un om dedicat in mâna lui Dumnezeu, bazându-te doar pe pasii pe care ii poti planifica tu.
Niciodata Saul nu ar fi devenit Pavel, apostolul neamurilor, scriitorul faimos a unei bune parti a Bibliei, plantatorul de Biserici si episopul multora, daca nu ar fi trait experianta dureroasa a falimentului in care tot ce era el a disparut, toate valorile si toata optica lui performanta pentru acea vreme a disparut sub intrebarea unica: Doamne, acuma ce sa fac?
E bine sa fi un om calculat, e bine sa gândesti strategic lucrurile, e bine sa iti cunosti potentialul, insa, dincolo de toate acestea, daca vrei sa se intâmple lucruri mari in viata ta, accepta ca s-ar putea sa ajungi sa pui aceeasi intrebare a neputintei: Doamne, ce sa fac?
Abia atunci va incepe viata!
|
|
|
Scris de ioan szasz
|
|
vineri, 28 noiembrie 2008 |
|
Vedem tot mai multe nume atârnate pe usile bisericilor…
Andrei… Nu a adunat multe multimi in jur, nu s-a evidentiat prin opinii puternice, nu s-a revoltat, nu a vorbit, nu a fost lider. Este pomenit doar de câteva ori in Evanghelii, foarte discret. Viata lui, surprinsa in special de catre evanghelistul Ioan, il recomanda a fi un barbat simplu, pescar, atasat de familie, fara fite, fara a face valuri mari in jurul lui. Cu toate acestea, a fost un discipol dedicat lui Ioan Botezatorul, ceea ce ne spune noua astazi ca nu era resemnat cu starea spirituala izvorâta din ritualurile moarte de la Sinagoga. L-a urmat pe Ioan, l-a ascultat, a avut incredere in invatatura lui. Chiar daca a locuit departe de casa, impreuna cu fratele lui, Simon (Petru), il gasim aproape de Ioan Botezatorul, care i-L si arata pe Isus. Din acel moment, asteptarea mesianica a prins contur, astfel ca devine un urmas al lui Isus.
Bucuria pe care a primit-o, sensul nou al vietii, nu l-a lasat linistit pâna nu l-a vazut si pe fratele sau, mult mai celebrul Petru, mult mai impulsiv, mai dinamic decât el, la picioarele Domnului Isus.
Singurul lucru prin care s-a remarcat Andrei a fost pasiunea lui de a aduce oameni in prezenta lui Isus. Dupa ce l-a adus pe fratele sau, Simon, tot Andrei este cel care l-a adus pe un baietel care avea cinci pâini si doi pesti la Domnul, fapt care s-a transformat intr-o mare binecuvântare pentru mii de oameni.
Un alt eveniment care il remarca, in acelasi fel, este reflexul cu care ii duce in acelsi loc, la Domnul, pe niste greci curiosi sa-L cunoasca pe Isus.
Este atât de contrastanta metalitatea lui Andrei cu cea a multor slujitori contemporani…
Experimentam situatii care scot in evidenta atât de clar mentalitati populiste, orgolii ranite, asteptari de recompense, pretentii nejustificate, pentru slujiri care ar trebui sa ne faca onoare. Vedem tot mai multe nume atârnate pe usile bisericilor, pe lânga altare, pe pereti, pe banci, si tot mai putina pasiune simpla, descotorosita de orice populism in slujitorii contemporani.
Faceti o comparatie intre spiritul decoperit in Andrei, un ucenic al Domnului, apostol, care nu se screme sa-i apara numele scris pe undeva, nici sa-i fie recunoscuta slujirea de cine stie cine, si spiritul slujitorilor contemporani, ingramaditi sub povara numelui, al popularitatii si a onorurilor.
Dragii mei, va chem la a ne bucura de slujirea discreta, dar curata.
|
|
|
Cine suntem? 
