|
Sa slujeasca cei chemati! Sa slujeasca cei curajosi; cei tupeisti, cei talentati. Sa slujeasca cei care nu au complexe de inferioritate. Sa slujeasca cei obisnuiti cu multimile. Sa slujeasca cei platiti! Sa slujeasca cei inalti, sau cei blonzi, cei slabi sau cei chipeti. Sa slujeasca oricine, NUMAI EU, NU!
Te miri ce motive gasesc unii oameni pentru a nu sluji. Iata câteva dintre ele:
1. Putini au inteles ca nu se poate sa te numesti crestin si sa nu fi slujitor. Aceste doua calitati nu pot fi separate. Orice crestin a devenit deja un slujitor, iar un slujitor trebuie sa fie interesat de slujirea lui.
2. Putini au inteles ca slujirea nu are de-a face numai cu adunarea. Covârsitor de multi oameni confunda slujirea cu timpul (foarte limitat) de inchinare congregationala. Tocmai de aici pleaca dezamagirea colectiva, când trebuie sa raspunda la intrebarea: tu cum slujesti? O galeata de fiere amara se revarsa din câtlejul oamenilor care nu inteleg slujirea permanenta, din lumea reala. Ba ca nu incape de nu stiu cine, ba ca altul e bagacios, ba ca se merge pe pile, ba ca se cauta scaune… Daca s-ar intelege aceasta realitate functionala prin care toti, absolut toti suntem slujitori, fiecare dupa darul si chemarea lui, incepând cu cele mai marunte lucruri sau atitudini pe care trebuie sa le avem in dragoste in fiecare zi, dincolo de peretii unei cladiri pe care o numim conventional biserica (pentru ca adevarata biserica suntem noi), impactul bisericii ar fi altul. Adevarul este ca prea mult plusam pe ce se intâmpla in cele 2,3 ore petrecute impreuna si calificam o biserica dupa ce se intâmpla atunci.
3. Putini au inteles ca nu devi slujitor daca faci ceva, ci, pentru ca ai calitatea de slujitor, poti face ceva. Aceasta calitate am primit-o, noi trebuie sa o desavârsim, pregatindu-ne si dedicându-ne chemarii.
Tu esti deja un slujitor. Este alegerea ta sa slujesti.
Holdele sunt coapte.
|