Nu vreau ca biserica aceasta sa fie o elita a superfintilor, ci o echipa de drumari…
Trageam cu urechea la rugaciunile celor de langa mine, cand eram copil, si auzeam foarte des o expresie pe care doar mai tarziu am inteles-o: Doamne, ai mila de cei aflati la raspantiile drumurilor. Ani de zile in mintea mea am avut imaginea intersectiilor nesemnalizate din Romania. Mai tarziu, cand am priceput expresia, m-am trezit cu o alta dilema: prezenta crestini-lor in intersectiile vietii se datoreaza propriilor confuzii, sau rolului lor slujitor?
Nimanui nu-i place confuzia. Ne simtim confortabil cand stapanim situatia, cand aproximam directia in care urmeaza sa inaintam. Cu toate acestea, suntem chemati sa pricepem ca nu confortul trebuie sa primeze in viata noastra, ci eficienta.
Nu este comod sa te adancesti in nelamuririle vietii cuiva, dar nu-l poti directiona stand departe de nevoia lui.
Nu este placut sa vezi confuzia cuiva, dar nu-l vei putea lamuri decat adancindu-te intre itele incurcate ale mintii lui.
Nu este de dorit sa vezi debusolarea cuiva, dar nu-l vei putea aduna decat plecandu-te langa el.
Este placuta viata de crestin in casa, langa Stapan, cu fratii, dar nu este eficienta!!! Eficienta noastra se va vedea in intersectii, langa oamenii debusolati, fara speranta, fara perspectiva, fara scop in viata. Isus nu ne-a chemat sa chefuim spiritual in bisericile cluburi, ci sa ne manjim haina sfinteniei noastre imaculate (?) cu noroiul de pe hainele celor care se tarasc in baltoacele intersectiilor nesemnalizate ale lumii.
Mii de oameni nu au directie in viata si nu stiu incotro se
indreapta, traind o permanenta si interminabila deceptie, viata lor
fiind o mizerie perpetua.
Membru in RCF nu inseamna doar sa serbezi
impreuna cu fratii tai, ci sa duci RCF-ul in praful intersectiilor din
sufletul celor cazuti.
Nu vreau ca biserica aceasta sa fie o elita a superfintilor, ci o echipa de drumari care aduna de la intersectiile pline de gunoaie ale lumii, oameni, gemand.









Cine suntem? 

