Home arrow Cine suntem? arrow Editoriale arrow Atrofierea Sentimentelor
Atrofierea Sentimentelor PDF Imprimare E-mail
Scris de ioan szasz   
miercuri, 08 octombrie 2008

Suntem atat de specialisti in a ne organiza garajul, dar haotici cand e vorba de biserica

Daca vrei sa fi barbat, trebuie sa-ti stapanesti emotiile. Daca vrei sa fi lider respectat (sau temut), nu-ti sunt permise sentimentalisme. Daca vrei sa nu fi inselat, trebuie sa fi aspru, rece, searbad. Iata cateva mituri care au tot mai multi adepti.

Traim intr-o vreme in care sentimentele sunt considerate reziduri de slabiciune, asa ca florile depasesc frecvent termenul de garantie pe rafturile magazinelor, barbatii ramanand tari in fata ispitei de a duce un buchet sotiei; cum sa-si piarda demnitatea in fata vasului mai slab (slabanog) ducandu-le o floare…?

Aceasta aplecare inspre insensibilitate, ascunsa foarte bine in spatele zambetului de plastic de pretutindeni, care ascunde inimi tot mai de plumb, s-a transferat si la fiintele construite sa fie sensibile, delicate, placute - femeile. Astfel ca lumea de astazi, mai hotarata ca niciodata sa intoarca lucrurile cu susul in jos, reuseste sa transforme femeia, bibeloul de portelan de altadata, in politista, boxiera, karatista, care-si frange emotiile in reusita feminista de a fi ca barbatii.. si chiar mai tari.

Lupta aprinsa impotriva sensibilitatii, a emotiilor, a sentimentelor, in numele pragmatismului si al eficientei, denota caracteristicile oamenilor din 2008:
1.lipsa de compasiune - o societate nemiloasa, care ii invata pe copii de mici ca pot sa calce peste cadavre pentru a-si implinii planurile. Nimic nu mai conteaza, nimic nu are valoare in afara de MINE. Nu-mi pasa de celalalt, sa se descurce… Chiar daca nu sunt afirmate direct aceste trairi, ele se vad la tot pasul, prin indiferenta.

2. lipsa asumarii responsabilitatilor - ca doar nu e treaba mea si in plus, faci bine si primesti rau… Deci, mai bine nu ma bag. Fiecare sa se descurce. Aceasta este filosofia de viata, chiar a crestinilor, manifestata in slujirea la care suntem chemati, de a duce Painea Vietii flamanzilor.

3. lipsa de consacrare - se vede de la 2 kilometri de biserici, prin indiferenta fata de Marea Trimitere si spiritul de consumator de show al pocaitului contemporan.

4. lipsa de organizare - in ce priveste functionarea bisericilor. Suntem atat de specialisti in a ne organiza viata, casa, garajul, dar indiferenti, pasivi si haotici cand e vorba de biserica. Știm sa respectam autoritatea sefului, dar sa nu auzim de autoritate spirituala… ca aia nu se simte la bani.

Nu promova insensibilitatea. Raceala sufleteasca nu e o calitate!

 
< Precedent   Următor >

Autentificare