Home arrow Cine suntem? arrow Editoriale arrow Farisei, prostituate si privitori
Farisei, prostituate si privitori PDF Imprimare E-mail
Scris de ioan szasz   
vineri, 28 noiembrie 2008
Oarec câti farisei participanti la Congresul Teologic din casa lui Simon Fariseulau recunoscut imediat mirosul parfumului, fiind astfel atâtati in pornirile lor nestapânite?
Dar acum aveau alta treaba mai importanta: sa-si justifice teologia si apoi sa se indreptateasca, judecând pe cel mai pacatos dintre ei. Ce tragedie sa-L ai pe Isus in casa si sa ramâi orb! Mentalitatea celor care L-au invitat a fost atât de populista incât au ignorat cele mai elementare obligatii. De fapt, pe ei nu i-a interesat nimic altceva decât sa atraga atentia asupra intrunirii lor. Nu Isus era important acolo, ci prezenta Lui care stârnea vâlva, atragea privirile tuturor asupra casei lor. Conferinta pe tema iubirii si a iertarii a devenit populara… Isus era acolo.
O alta eroare majora a fost lasitatea cu care L-au tratat. Chiar daca a fost invitat, nu este considerat parte a intrunirii - trebuie tinut la distanta, pentru a nu fi identificati cu El.
Pretutindeni unde a ajuns Isus a transformat durerea, boala, slabiciunea, in sarbatoare. Acum, in aceeasi casa, la masa era disputa teologica, iar la picioarele lui Isus, sarbatoare. Nici nu se poate altfel…
Avem criteriile noastre dupa care ne evaluam si este foarte dificil sa credem ca deseori fata noastra proiecteaza riduri de fariseism. Ne este teama sa recunoastem, pentru ca Domnul a fost cel mai aspru cu fariseii, deoarece nimic nu este mai degradant pe lume decât o persoana religioasa, fara dragoste si fara iertare.
Uneori semanam cu Simon când avem impresia ca daca facem ceva bun il vom impresiona atât de mult pe Dumnezeu incât compensam lipsa noastra de dragoste cu acea “cârpa mânjita” cu care ne justificam. Alteori, credem ca pocainta noastra este un favor atât de mare pe care i-L facem Domnului, incât El trebuie sa se simta obligat de acuma sa ne copleseasca cu implinirea asteptarilor noastre egoiste.
Mi-e frica de pacatosii care fac dezlantuit toate pacatele de pe lume, mi-e frica si de naivii care isi afiseaza pe facebook goliciunea sufletului, mi-e frica de cei care stiu sa fie aspri in ai judeca pe altii, dar pentru ei au un cântar atât de diferit, dar cel mai frica mi-e de PREASFINȚII care macina rautatea “sfânta” fata de alti pacatosi, dar in ascuns sunt niste morminte pline de putreziciune, fara dragoste, iar iertarea este cuvânt strain. Astia-s legalistii
 
< Precedent   Următor >

Autentificare