Cine suntem? Editoriale Inchinare | Inchinare |
|
|
|
| Scris de ioan szasz | |
| joi, 08 iunie 2006 | |
INCHINAREA – TEMELIA VIETII CREDINCIOSULUI
Prea multi credinciosi au ajuns sa “mimeze” închinarea. Toate acestea sunt rezultatul unei abordari gresite a subiectului si a unor “modele” nesanatoase, nedemne de urmat. De fapt, cei mai multi oameni, atunci cand te referi la lauda si închinare, se gandesc imediat la un timp într-un program, în care mai multi credinciosi sunt împreuna, în acelasi loc, într-o cladire speciala, numita biserica. Altii, mai înteleg o succesiune de cantece si rugaciuni, de cele mai multe ori o muzica “mai noua” , o muzica contemporana, care nu are nimic de-a face cu Domnul (dupa spusele lor...) si care nu este la fel cu stilul din “vremea în care unii l-au primit pe Domnul”, deci, implicit, nesfanta. Multi sunt cei care confunda închinarea cu anumite ritualuri si forme, cu pozitii si exprimari... De fapt, ce este închinarea? INCHINAREA ESTE RASPUNSUL CONTINUU AL CREDINCIOSULUI LA CEEA CE DUMNEZEU ESTE SI LA CEEA EL FACE. INCHINAREA ESTE UN ACT AL DECIZIEI, RATIONAL SI AFECTIV, UN MOD PERMANENT DE VIATA. Nu se poate închina cineva care nu stie cui, cineva care nu stie ceea ce este si ce face Domnul. De aceea, închinarea nu este un act ci o stare permanenta de relationare la Domnul Nostru, o relatie bazata pe cunoastere si partasie. Desigur, exista forme specifice prin care ne exprimam sentimentele fata de Domnul, cum ar fi: muzica, rugaciunea, darnicia, partasia frateasca, ridicarea mainilor, batutul din palme, plansul etc, dar nu trebuie confundate acestea cu închinarea. Ea se afla în duhul nostru... (Inchinatorii adevarati se vor închina în duh si adevar...) Totusi, aceste forme ne ajuta sa ne exprimam închinarea noastra placuta... In schimb, tanjeste dupa închinatori !!! Cum raspunzi tu dragostei eterne a Lui? |
| < Precedent | Următor > |
|---|