Romanian Christian Fellowship

Să ai nu nume... Duminică, 15 Martie 2009 00:00 Ioan Szasz

Nu știu care este adevăratul motiv pentru care viitorii tătici își doresc cu atâta însuflețire și emoție ca viitorul copil să fie băiat. Niciodată nu am susținut că bărbații sunt o rasă superioară (dar nici inferioară) și nici că doar tăticii care au fetițe sunt inteligenți.

Răspunsul la această dorință inertă îl găsim în tradiția prin care numele este dus mai departe de către băieți. Cu alte cuvinte, pentru că nu vrem să ni se piardă numele, ne dorim băieți.

Setea după “a avea un nume” este inevitabilă, face parte din structura noastră interioară. De mici ne-am dorit să fim cineva, cu un nume mare, pe care să-l rostească toată lumea, să fie cunoscut de mulți oameni.

Există ceva superior acestei dorințe: să ai un nume scris în cel mai sigur loc, nume care va fi rostit în fața întregului univers de milioane de îngeri și chiar de către Domnul! Dacă numele tău este scris în Cartea Vieții, viața are scop. Știi că atunci când din mintea oamenilor va dispare numele pe care-l porți, el va răsuna ca un ecou în eternitate.

Nu este nimic rău să ai un nume aici. Cu toate acestea, prioritatea noastră ar trebui să fie numele care este scris în eternitate.