Romanian Christian Fellowship

Nu este o lecție de caligrafie, ci de viață; și nici măcar de o viață chinuită, limitată, scurtă și bolnăvicioasă, ci de viață veșnică.

Trăim în punct. Totul este limitat și static, totul este îngust și sufocant. Punctul este locul pe care l-am transformat din rai în iad, din Eden în Valea Plângerii, din Paradis în Sheol. Încă suntem ÎN punct. Ne mișcăm încet, tot mai încet, chiar dacă mașinile circulă tot mai tare, avem sentimentul împlinirii tot mai atrofiat, chiar dacă realizăm tot mai multe. Punctul ne ține în dimensiunile clasice de spațiu și timp, iar sufletul nostru trăiește tot mai dureros amprentele cătușelor secundelor, milimetrilor, gradelor, gramelor. Ar vrea să se elibereze, să trăiască pentru acolo unde îi este destinul – LINIA!

Linia urmează, a început deja în punct, aparținem ei. Ea nu se termină, a învins barierele limitărilor, ale coordonatelor, ale îngustului, plânsului, durerii, metrilor pătrați, păcatului, pedepsei. Linia este legată de veșnicie. Linia este nădejdea noastră, scopul pentru a ne zbate în punct.

Linia este așteptarea nunții, a întâlnirii cu Mirele pe care acuma îl tot visăm, îl iubim, îl așteptăm.

Întrebarea care inevitabil se ridică este aceasta: dacă acuma ți s-au dat valori, bunuri, pe care să le administrezi, care este locul cel mai înțelept pentru a le investi? Dacă investești în PUNCT, iubești punctul. Dacă vezi dincolo de punct, investești în linie. De fapt, vei investi în locul pe care-l iubești și în care ai încrederea să-ți ascunzi valorile.