Romanian Christian Fellowship

Mană sau grâu? Duminică, 12 Iulie 2009 00:00 Ioan Szasz

Fain era pentru ei, sa scoată mâna din cort, dimineața, și să-și ia micul dejun doar alegând între pietricele și mană.  Totul a fost perfect, până când au început să dea în diabet, sătui fiind de același gust. Dreptate are proverbul: ce-i prea mult nu-i sănătos.  Totuși, putem distinge o caracteristică a poporului Israel, valabilă pentru mulți: se plictiseau repede. Chiar și de minuni.  Este de dorit să vină mană când ești înfometat, dar prea multă, îngrașă. Ca să-i protejeze de extra-kilograme, Domnul le-a pus rație, un omer.

Tot ce era în plus, se strica.

Este simplu să trăiești cu mană, dar te face handicapat. Nu mai ști nimic altceva. Primești doar glicemie fără proteine. Asta te face masiv, dar slăbănog. Vai cât de frecvente sunt cazurile prin biserici... Oameni care se prezintă foarte bine-făcuți, dar atât de slăbănogi la a face binele, la a îndura nedreptăți. Singura calitate a acestor uriași de plastic este că-i sperie repede pe cei din jur, doar arătându-le numărul de la pantofi. Prea multă mană te face handicapat, pentru că uiți să depui efort, uiți să lucrezi, uiți să plătești prețul.

După ce Israel a intrat în Canaan, mana s-a oprit. Asta a fost binecuvântare sau blestem?

Imediat a început recalificarea; din căpșunari, întreprinzători. Au avut nevoie de pluguri, de sămânță, de sape, dar cel mai mult, au avut nevoie din nou de minte.  Este extraordinară minunea pe care Domnul a făcut-o dând poporului mană, însă asta se întâmplă în pustie. Voia Domnului este să trăim în Canaan, nu în deșert. Domnul este bun cu cei care sunt încă prin locuri secetoase și le dă mană, dar El vrea să trăim în Canaan, unde să fim roditori.