Romanian Christian Fellowship

E RÂNDUL TĂU Duminică, 14 Iunie 2009 00:00 Ioan Szasz

Nimeni nu așteaptă moartea, decât cine nu mai suportă viața. Cu toate acestea, cea mai mare ciudățenie a creștinismului este că vrea să-i facă pe oameni să moară și în același timp să fie și cei mai optimiști.  Unul dintre lucrurile greu de digerat de către oamenii primului secol a fost fala creștinilor cu crucea. Din perspectiva lor, crucea este expresia fatalismului, a falimentului, a eșecului. Crestinii propovăduiau puterea care vine din cruce, nu pentru că o încrucișare de lemne generează o anume energie superioară, ci pentru EVENIMENTUL UNIC, plin de putere, pe care Domnul l-a suportat pe o cruce.  Atunci când primii creștini vorbeau despre cruce, nu vorbeau despre lemnele criminale, ci despre UNICA CRUCE, MOARTEA LUI CHRISTOS. Acesta este secretul... nu există CRUCI, ci CRUCE. Ea este unică!

Apoi, toți cei care au înțeles că sub această cruce este mântuire, o multiplică, purtând-o fiecare pe a lui, cu cinste și demnitate.
Nu poți pretinde că-ți porți crucea, dacă nu te-ai odihnit sub unica cruce a lui Christos. Iar dacă ai stat sub crucea lui Christos, nu poți să mai trăiești fără să o porți pe a ta.

Crucea pe care ești chemat să o porți zilnic, murind zilnic, este o cruce a biruinței, a eliberării, amprenta autenticității de creștin.
Poartă-ți crucea cu bucurie!