Romanian Christian Fellowship

Arde-ți țepușul! Joi, 16 Iulie 2009 00:00 Ioan Szasz

Era mult mai bine pentru Pavel când folosea el țepușul. De exemplu, scrisorile de acreditare din partea securiștilor de la Templu ca să aibă
carne de tun pentru draculele evreiești gata să ia la țintă cu pietre pe creștini.  Cel mai eficient țepuș pe care Pavel îl avea era chiar în sufletul lui, acel spirit de a apăra tradițiile religioase cu cât mai multă agresivitate, în numele pasiunii și a bunelor intenții.

Întrebarea pe care Domnul i-o pune lui Pavel este legată de caracterul radical al schimbării la care este chemat. Saul, cu toată râvna lui bolnavă, a fost chemat să devină Pavel, din opresor, opresat, din lup, oaie. Oricum un țepuș deja avea, ochii plini de solzi, care parcă descriu
caracterul lui de crocodil. Mai târziu se roagă Domnului să-i ia și urma acelui țepuș, dar Domnul îi prezintă beneficiul harului, comparativ cu durerea țepușului.

Avem doar două alternative: sau utilizăm țepușul, sau suntem înțepați cu el. Un duh blând și liniștit este ca un foc care va arde țepușurile, pe
când un duh certăreț este ca o ascuțitoare pentru ele.  Unii, în numele obiceiurilor și ale tradițiilor, sau în cazurile și mai periculoase, în numele încredințărilor personale, sunt în stare să te tragă în țeapă ca Vlad Țepeș, justificând apoi cu pasiunea lor pentru calea îngustă acest exces de zel. Adevărul că puțini mai iau în considerare că este și râvnă fără înțelepciune.

Uită-te bine și vezi ce țepușe ai prin inimă, gata să fie înfipte în carnea fraților, și pune-le pe foc!