Romanian Christian Fellowship

Oare m-aș pocăi dacă aș cunoaște pe cineva ca mine într-o biserică?

Oare aș trece peste mândria spirituală, zeflemitoare, a pretenției de unici iubiți ai lui Dumnezeu, preferați, mai ales că suntem și români și la
noi este norma Evangheliei?

Oare aș trece peste obiceiurile pe care le-am ridicat la statut de dogmă, fără de care nici de departe nu vom vedea măcar porțile raiului?
Oare m-aș pocăi dacă aș avea un coleg de serviciu ca mine, să lucrez cum lucrez, să vorbesc cum vorbesc, să plec când plec, să comentez cum comentez, să-mi pese de ceilalți cât îmi pasă...?

Oare m-aș pocăi dacă aș auzi oameni din aceeași biserică vorbindu-se unii pe alții pe la colțuri, comentând drăcește despre realizările altora?

Oare m-aș pocăi dacă aș vedea atitudinea unora față de lideri, comentând cu dispreț orice eroare, orice vorbă, orice gest, demolându-se autoritatea spirituală care, oricum, se clădește atât de greu...???

Oare m-aș pocăi dacă aș vedea concentrația de fariseism abundând pe bănci, exprimată prin diferența între cât de tari suntem la teorie și cât de repetenți în viața ascunsă, privată?

Oare m-aș pocăi dacă aș realiza câte reguli se fac doar pentru că așa îmi place mie, fără a avea nici măcar un grăunte de argument Biblic sau rațional?

Oare m-aș pocăi dacă întâmplător aș vedea un panou pe care scrie ROMANIAN CHRISTIAN FELLOWSHIP și aș intra să văd ce se întâmplă înăuntru, curios să aud ceva în limba de acasă?

Greu răspuns...