Romanian Christian Fellowship

Întrebări și răspunsuri Duminică, 30 August 2009 00:00 Ioan Szasz

Sunt întrebări fără răspuns. Alte întrebări sunt suficient de incomode încât să refuzăm să răspundem. Uneori suntem confruntați cu întrebări existențiale la care, dacă avem curajul să răspundem, ori alegem să ne schimbăm, ori evadăm din realitate, în lumea noastră egoistă și lașă.

Dincolo de întrebările superficiale, care așteaptă un răspuns superficial (la care suntem maeștri), apar din când în când pe orbita existenței noastre oameni, unii soli ai Domnului, care ne confruntă cu întrebări la care doar într-o stare de resemnare totală nu putem răspunde.

Dumnezeu nu a intenționat o relație banală cu omul pe care l-a creat, nici un spirit aruncat în derizoriu, ci a dorit să aibă o comunicare deschisă, sinceră, scoasă de după perdeaua diavolului. În momentul căderii, omul și-a pierdut inocența, frumusețea interioară izvorâtă din perfecționea Chipului lui Dumnezeu, iar relația cu Creatorul a devenit incomodă. Acest fapt l-a aruncat după tufișurile rușinii și a evadării. Cu ochii în pământ, de unde a venit, Adam nu a mai avut curajul nici să privească printre frunzărișul crud către Cel care-l striga.

Aceasta a fost prima întrebare incomodă a istoriei:
UNDE EȘTI?

După clipe grele de tăcere, în care secundele au fost ani, cu un scrâncet răgușit, Adam a trebuit să dea prima explicație pentru realitatea cumplită de care era de acum conștient: sunt gol... pustiu și gol cum era pământul înainte ca Dumnezeu să ordoneze creația.

Nu există nimic mai dificil pentru un om decât să rostească cu gura lui o realitate bolnavă în care se găsește. Dumnezeu nu vrea să ne mângâie pe creștet consolându-ne că așa e viața, ci vrea să ne pună în situația de a ne asuma responsabilitățile care să ne schimbe.

Aceeași întrebare răsună încă și astăzi. Ce voi răspunde?