Prea mulți credincioși “îmbunează zeii” venind la biserică, cântând, rugându-se, încercând să-și ajusteze o viață acceptabilă, iar dacă facem cât de cât, ne mângâiem conștiința ca pe balaurul gata să sufle foc, aruncându-i în gură o găleată de apă sfințită, așa că, săraca, și dacă ar vrea să strige ceva, pufăie un smoc de fum bun să fie confundat cu fumul de la altar.
Îl facem pe Dumnezeu dator pentru benzina pe care o cheltuim venind până la biserică, pentru haina scumpă de duminica, pentru că nu am văzut scorul final...
Îl facem pe Dumnezeu responsabil pentru suferințe, necazuri, conflicte, boli, neîmpliniri.
Îi reproșăm consecvența de a fi rămas pocăiți, chiar dacă uneori nu merită să ne aibă. Îi aruncăm în față favorul pe care i-L facem avându-ne în registrele bisericești, scoatem grosolan în evidență rezultatele notabile exprimate la darea de seamă de secretar.
Isus ne întreabă și pe noi aceeași întrebare veche: voi nu plecați?
Ne umflăm penele crezând că fără noi nu se poate, că fără mine nu s-ar realiza, nu ar funcționa, s-ar prăpădi...
NU ISUS ARE NEVOIE DE NOI; NOI AVEM NEVOIE DISPERATĂ DE EL!!!
Ce te ține să stai aproape de El?
Frica? Cultura? Familia? Ești manipulat?
Singurul motiv pentru care merită să stăm aproape de Isus este dragostea pentru El, știind că este singura soluție pentru eternitatea noastră. El ne-a iubit întâi...
De ce nu pleci?
Gânduri de toate culorile. Păstorul bisericii RCF, Ioan Szasz, vă invită să citiți blogul lui la adresa: 
Accesați galeria noastră foto. Tocmai am publicat pozele de la 
Vă așteptăm la discuțiile de pe forum. Încurajam dezbateri, invățături, intrebări dificile, discuții apologetice într-un mediu decent și matur. 
