Romanian Christian Fellowship

Sus, dar nu la înălțime Joi, 17 Septembrie 2009 20:24 Ioan Szasz

Zona gri.... Este locul perfect pentru politicienii care basculează cum au chef între ce le convine și ce nu, este locul perfect pentru oportuniștii care vânează greșelile celorlalți, balansând între a fi judecători sau avocați, este locul perfect pentru oamenii fără coloană vertebrală, oameni de plastilină, care se apleacă după cum bate vântul. Este, însă, locul fatal pentru creștin.

Nu se poate să fi creștin pe marginea prăpastiei. Nu se poate să fi creștin fără identitate, fără siguranță, fără a avea bine definită poziția. Soiul de creștinism foarte popular, larg răspândit și acceptat, este format din căldicei, șmecheri, care s-ar bucura și de har, dar și de păcat; vorbește despre principii (că tot este la modă...) dar trăiește oportunist; se crede educat, priceput într-ale spiritualității, dar este mânjit pe la gură cu gunoi.

Trăirea la limită din punct de vedere spiritual nu este o virtute, cum este considerată aventura curajoasă la limită. Viața la limită înseamnă confuzie, naivitate, o cloacă de religie și păgânism.

Eutih stătea pe margine... la limită, în zona gri a bisericii. Credea că este înăuntru, dar era dus... dus bine. Credea că este cu ei, cu cei dinăuntru, dar era cu ceilalți; credea că este treaz și lucrul acesta l-a adormit de-a binelea. Credea că visează, dar el cădea. Când s-a trezit, s-a trezit mort. Se moare și în biserică. Dar, în biserică se și înviază. Șansa lui a fost că a căzut în interior. Acolo este șansă. Dacă stai pe garduri și nu-ți ști bine identitatea, s-ar putea să cazi, iar dacă o sa cazi afară, o să-ți facă cei de afară resuscitare psihilogică să nu suferi șocul eșecului ci să ai puterea să continui în nebunie.

Eutih s-a crezut la înălțime; îi privea pe toți de sus. Nu știa că este doar... sus.