Romanian Christian Fellowship

Credință, ispitire...nebunie Duminică, 20 Septembrie 2009 00:00 Ioan Szasz

Este inflație de vorbe dar criză de fapte. Ne-am săturat să auzim, să vorbim, să ne dăm cu părerea sau să dăm din cap politicos la trăncănelile altora. Este vremea faptelor, a deciziilor importante, a practicii.

Prea des trebuie să rostim: nu-i rea ideea, care, de altfel, înseamnă las-o baltă, sau ești om întreg? sau asupra acestor lucruri să te asculte gâștele. Toate acestea pentru că am devenit teoreticieni de clasă, dar corijenți la fapte.

Știm că elementul de bază al vieții creștine este credința. Fără credință totul este o filosofie interesantă sau o idee plictisitoare. Credința este puntea care leagă vizibilul de invizibil, materialul de spiritual, imposibilul transformându-l în posibil. Dumnezeu are planuri mari cu tine, dar nu le poate concretiza dacă nu-ți pui minimum de credință la bătaie.

Alții, într-o naivitate spirituală greu de exprimat, confundă credința cu un soi de autosugestie, o manifestare la limita paranormalului, a meditației transcedentale, a forței minții și gândirii pozitive, transformând credința în ispitire.

Îl ispitim pe Dumnezeu când refuzăm să acceptăm circumstanțe pe care El le aduce în viața noastră, prin aceasta negându-I suveranitatea.

Este adevărat că pentru oameni credința înseamnă uneori nebunie, dar este o nebunie frumoasă când știi că este după voia lui Dumnezeu.