Romanian Christian Fellowship

(ne)Mulțumiri Duminică, 11 Octombrie 2009 00:00 Ioan Szasz

Cum se îndură un tată de copiii lui, aşa Se îndură Domnul de cei ce se tem de El.
Căci El ştie din ce Suntem făcuţi; Îşi aduce aminte că Suntem ţărână.
Omul! zilele lui Sunt ca iarba, şi înfloreşte ca floarea de pe câmp.
Când trece un vânt peste ea, nu mai este, şi locul pe care-l cuprindea, n-o mai cunoaşte.
Dar bunătatea Domnului ţine în veci pentru cei ce se tem de El
-- Ps 103:13-17

Consumăm. Consumăm în neștire. Consumăm de câteva ori mai mult decât avem nevoie. Uneori nu vedem cât consumăm decât în dimineața în care ne urcăm cu genunchii pe sacii de gunoi să încapă ambalajele. Când eram copil, aprindeam într-o vară atâta gunoi cât arunc acuma într-o săptămână.

O problemă mai mare decât consumul în exces este atitudinea noastră când ne gândim că s-ar putea să dispară excesul. Nu suportăm gândul normalității, a consumului echilibrat, necesar. Ne sperie gândul că nu se îndoaie rafturile din garaj, că nu o să ne împiedicăm de lucruri în cold-room.

Mai rău decât spaima lipsei este nemulțumirea preventivă. De fapt, nici nu te poți bucura de bine când nu ai termen de comparație... Nu afirm că lipsa este o binecuvântare, dar, uneori, aduce sănătate (și fizică, dar mai ales spirituală). Puterea lui Dumnezeu o vezi mai bine în necaz, în strâmtorare. Atunci este ea deslușită pentru mintea noastră limitată.
Dezamăgirea pe care o trăiesc uneori vine din handicapul nostru uman de a ne obișnui prea repede cu orice. Ne obișnuim cu binele și aceasta devine normă.

Cred că avem nevoie de ochi sănătoși să putem vedea tot ce este Domnul și tot ce face El pentru noi.
Doamne, vindecă-ne!