Romanian Christian Fellowship

A trăi (și) pentru alții Duminică, 18 Octombrie 2009 00:00 Ioan Szasz

Cât e destul?  Probabil că este întrebarea care are printre cele mai multe răspunsuri, pentru că așteptările noastre sunt diferite.  Noțiunea de mulțumire este atât de subiectivă, pe cât de mult credem că ea depinde  de ce avem sau de ce ne lipsește.

Cât e destul? ... este una dintre cele mai perfide întrebări, pentru că ea ne ține legați de stările de nemulțumire, de răutate, egoism, ea ne ține cu sprâncenele încordate, cu pumnii strânși în buzunare, cu unghiile roase de stres.

Cât e destul? ... este întrebarea care justifică lipsa noastră de dedicare, de dragoste, de bunătate, de altruism, de milă, de dărnicie.

Cât e destul? ... este întrebarea care ne acoperă ochii să vedem și pe cel de lângă  noi, lipsurile și necazurile altora, durerea, povara lui. Este întrebarea care ne postează în centrul Universului, făcând din noi persoana care are cele mai multe nevoi (multe încă neîmplinite, deci în curs...), persoana care are cele mai multe atacuri, cei mai mulți dușmani, cei mai mulți invidioși. Toate se sparg în capul nostru și devenim peste noapte cordonul ombilical de care depinde destinul planetar.

Cât este destul?

Răspunsul diavolului este foarte subtil: CÂT AI ȘI ÎNCĂ PUȚIN... iar acest “puțin” nu se poate măsura niciodată.

Cred că este vremea să  ne uităm și în jurul nostru cu mai multă atenție și să înțelegem că una dintre cele mai mari bucuri le avem atunci când oferim, nu când suntem puși în situația de a primi.

Nu vei putea să rezolvi toate problemele de pe Terra, dar va fi cu una în minus.