Romanian Christian Fellowship

Hrăniți și subnutriți Duminică, 08 Noiembrie 2009 00:00 Ioan Szasz

Mâncarea nu e opțională. Un corp normal se hrănește... dar și consumă.

Sunt pline bisericile de tot felul de oameni. Descoperi anorexici, buni de puși la “spiritual fashion show”, oameni care nu pot căra nici o greutate, nici o povară, dar atât de preocupați de cum arată, încât singurii locuitori ai planetei sunt chiar ei. Aceștia trăiesc pentru spectacol, sunt buni de pus în ramă (și închiși bine acolo). Nu au nevoie de mâncare (spirituală), ci de show. Postul este o grevă a foamei împotriva studierii Cuvântului (care este o hrană). Niciodată nu o sa poți mișca lucrurile din loc cu oameni care nu se hrănesc și au devenit anorexici spiritual.

Un alt tronson din biserici este plin cu obezi. Acestora le place să consume, să consume, să consume. Muuuuuuult, chiar dacă prost, să fie spectacole religioase, programe (cât de lungi dacă se poate), le place slănina spirituală, colesterol cât de mult (a se înțelege untură religioasă). Marea problemă e că nu sunt buni nici la sumo. Consumă pentru ei. Poate știu sute de versete pe de rost și se și laudă cu asta, dar.. doar pentru ei. Nimeni nu este niciodată zidit, ridicat, încurajat, slujit, iubit, ajutat. Totul pentru ei și pentru pofta nebună după religie. Spre deosebire de primii (anorexicii), aceștia au și gura mare, pentru că le știu pe toate.

O a treia categorie (pe cale de dispariție) sunt atleții, oameni care sunt disciplinați, se alimentează corect și cu scop, conumă energie, sunt dinamici, curajoși, au o linie de sosire. Au mentalitate de învingători, nu se sperie de orice, trec peste obstacole și... câștigă.

La Cina Domnului ne hrănim.

Întrebarea este, pentru ce? Refuzăm, depunem sau... consumăm?