Romanian Christian Fellowship

Amintiri Duminică, 13 Decembrie 2009 00:00 Ioan Szasz

Brad nu am avut pentru că era păcat... Nici televizor, dar oricum nu era la ce să te uiți, Crăciunul fiind unul dintre cei mai mari dușmani ai comuniștilor.

La colindă mergeam trei zile la rând, de cu seară, până dimineața, refulând toată energia neconsumată de peste an. Trebuia să meargă și “un frate mai în vărstă” cu noi, pentru a nu se întâmpla accidente, tineri și neliniștiți fiind, iar grupa de colindat era mixtă, și băieți și fete.

Cântam de ne sărea omulețul din gât, pe unde apucam: printre blocuri, prin curțile oamenilor, pe stradă, acompaniați de câinii speriați de acordeoane și chitări, dar și torturați de bulgării de zăpadă, care-i transformau în ținte mișcătoare în lanțuri.

Momentele de tensiune se consumau când ne întâlnea miliția și ne lua la întrebări. Ne trimitea acasă că altfel trebuia să scrie în raportul de serviciu că pocăiții au colindat.

Suc nu era, iar prăjiturile aveau toate același gust, de margarină amestecată cu zahăr. Mâncam fructe, așa că am crescut sănătoși.

Nu apucam să dormim, pentru că de Crăciun aveam șase întâlniri la Biserică, trei zile consecutiv și dimineața și seara. În total, peste 18 ore de biserică în trei zile. Adormeam pe furiș la “postata” care întindea programul până după ora 1 dupămasa.

Și atunci aveam aceleași sloganuri ca și acuma: Crăciunul nu-i mâncare (nici nu o prea aveam, dar varză acră pentru sarmale cu păsat se găsea) sau Crăciunul nu-i spectacol, Crăciunul nu-s cadouri, nu-s beculețe, nu-s haine noi... Ciudățenia, încă de atunci, era că toți strigau aceste lozinci, de li se umfla venele de la gât, dar toți aveau haine noi, cârnăcior afumat, programe speciale.

Vremurile s-au schimbat, mentalitățile mai puțin. Se strigă aceleași lozinci banale, contrazise de realități. Cine nu vrea Sărbătoare? Cine nu vrea Bucurie? Cine nu vrea entuziasm? Atunci, haideți să le avem, dar fără a elimina esența, motivul sărbătorilor, ISUS!

Lumea a alunecat în a se sărbători pe sine. L-au scos pe Christos din ecuația bucuriei - nimic mai absurd.

Noi vom proclama chiar în centrul orașului, din nou, același mesaj: