Romanian Christian Fellowship

Noi nu judecăm, noi analizăm; nu acuzăm, noi tragem concluzii. Dar, dacă judecătorul te va inculpa, purtăm un arsenal de pietre prin buzunare să-l ajutăm. Dacă judecătorul nu este competent să judece cazul corect, justițiar, o să preluăm noi cazul, ca să nu rămână vreo nedreptate sub soare.

Umblăm bezmetici uneori, cu noaptea-n cap, alteori nu avem somn, căutând să aflăm unde este răul în lume, pentru a-l stârpi. Facem liste, apoi le filtrăm, cântărim gravitatea lucrurilor și în final ne decidem: EL (EA) întruchipează răul! Apoi, în numele binelui, dăm o fugă până la Grand River (la râu) și ne înzestrăm cu un arsenal potrivit de bolovani, cu care vom face să răsune dreptatea lui Dumnezeu și sfințenia pe care trebuie s-o apărăm!!!

Târâm cu mintea noastră păcătoși, oameni căzuți, depravați, mincinoși, curvari, bârfitori, neascultători, hoți, șmecheri, până la locul unde trebuie să se descopere justiția, iar degetele ni se încleaștă pe cea mai colțuroasă piatră ascunsă pe sub rugăciuni, cântări și alte ritualuri, care mai de care mai religioase. Apoi, ne băgăm degetele adânc în urechi, cum înfundăm cepul în bute, pentru ca nu cumva să auzim acel cuvânt strident, IERTARE!

Așa suntem noi... Strângem pietrele în pumn până ni se fac bătăruri, în așteptarea sentinței pentru semenul nostru, dar avem multă alifie pentru propriile greșeli. Avem atâta înverșunare pentru alunecarea altuia, dar atâta îngăduință pentru grosolăniile noastre.... apoi ne justificăm: să veghem unii asupra altora, iar această veghere ne-a transformat în ofițeri de contrainformații. Facem pact cu “generalul pârâșilor” pentru ca acuzațiile în dreptul nostru să fie mai blânde.

Imaginea care mă șochează în pasajul unde este descrisă femeia prinsă în preacurvie este singurătatea în doi. În mijlocul unui cerc de “sfinți acuzatori”, stau doi oameni, parcă de pe altă lume: Isus și o femeie mizerabilă. De aceea a coborât Isus la noi, să stea chiar în cercul acuzațiilor, iar pietrele care ar fi trebuit să zboare înspre mine, să se transforme în curând într-o cruce.

Avem o singură șansă: să lăsăm pietrele jos și să intrăm în cerc, lângă Isus.