Romanian Christian Fellowship

Toți ne purtăm rogojina existenței terestre. Ea ne reprezintă neputința, suferința, boala și dezamăgirea. Tot ea ne înstrăinează de semeni și vorbește despre singurătatea dureroasă în care ne scărpinăm bubele cu ciobul resemnării.

Rogojina noastră este simbolul eșecului uman, atâta timp cât este întinsă pe lângă betezdele aglomerate de muribunzi abandonați, victime ale căderii, ale păcatului și viciilor, neputincioși să-și regăsească drumul înspre apa tulburată, vindecătoare.

Isus a trecut pe la Betezda, nu întâmplător, ci în preștiința Lui a dat o lecție umanității despre nevoia fundamentală de vinecare, de speranță și eliberare. Isus nu a fost surprins niciodată... Isus nu a reacționat la ceea ce este în jur, ci a creat circumstanțe care să devină binecuvântări, nu doar pentru un om sau un grup restrâns de oameni, ci pentru toată rasa umană.

Ziua de Sabat în care Isus a poruncit ologului să se ridice semnifică un adevăr fundamental: Isus nu S-a întrupat pentru a mai elabora câteva reguli religioase, nici pentru a întări câteva existente, ci a venit pentru OAMENI. Oamenii sunt mai importanți decât regulile și legile oricui, pentru că în ei este pusă toată valoarea lui Dumnezeu prin creație, care vor penetra limitatul și îngustul și vor trece dincolo de acestea, în eternitate, acolo unde rogojina înfrângerii nu va fi nici măcar amintire.

Isus caută și astăzi oameni inerți sub ologia lor... Cei care aud glasul lui și recunosc autoritatea Cuvintelor Lui se pot ridica, iar rogojina devine simbolul biruinței, al schimbării, al speranței. Când o vei vedea, nu-ți vei aminti de durerea trântită pe ea, ci de eliberarea primită acolo.