Cum ar fi să ne legăm la ochi pentru o zi și să încercăm să trăim experiența unui orb? Să ne chinuim să aducem în minte, din memorie, nuanțe, imagini, mișcări... Nici una dintre acestea n-au fost întipărite vreodată pe retina unui orb din naștere.
Unul dintre cele mai mari handicapuri ale omenirii este că ne judecăm funcție de ce suntem capabili să facem, nu după cine suntem. Valoarea pe care fiecare ființă umană o are, nu vine din cât de mult și-a păstrat demnitatea sau din cât de puțin a păcătuit comparativ cu semenii. Această abordare ne transformă în farisei ipocriți, în judecători care-și cară cu greu bârnele din proprii ochi, în oameni rigizi, gata să sărim la gâtul oricui, de parcă ne-am fi antrenat cu dracula.
Aceasta a fost percepția oamenilor din vremea Domnului cu privire la orbul din naștere. Omul a ajuns gunoi, cerșetor, orb, pentru că nu s-a conformat mediei de păcătuire pentru societatea lor. Păcatul lui a fost cu ceva mai grosolan decât al celorlalți, iar acuma suferă. Așa i-a trebuit dacă a vrut să iasă în evidență...
Cei care l-au judecat aveau ochii prea împăienjeniți de răutate și ură ca să poată să vadă suferința semenului. De fapt, acel orb se târa printre orbi...
Dacă vezi, este numai datorită luminii Lui!
Gânduri de toate culorile. Păstorul bisericii RCF, Ioan Szasz, vă invită să citiți blogul lui la adresa: 
Accesați galeria noastră foto. Tocmai am publicat pozele de la 
Vă așteptăm la discuțiile de pe forum. Încurajam dezbateri, invățături, intrebări dificile, discuții apologetice într-un mediu decent și matur. 
