Romanian Christian Fellowship

Și el avea nevoie de Isus, așa cum aveau nevoie și cei care nu recunoșteau. A găsit dudul în care s-a urcat la fel de greu de când era copil, s-a tupilit pe după frunze pentru a vedea mai bine, dar și pentru a se ascunde. Dacă-l vedeau oamenii, poate că scutura  careva dudul mai tare, ca să se răzbune pentru impozitul plătit ieri (plus dobânda de întârziere, care, între noi fie vorba, a rămas în buzunarul lui Zacheu).

Multe piedici a avut omul ăsta în a-L vedea pe Isus... Statura lui, reputația proastă, conștiența păcătoșeniei dusă la extrem, dar și piedici din partea pocăiților, înarmați cu toate versetele din lume cu care sunt gata să te ucidă ca și cu pietre, resentimentele și criticile, sunt doar câteva dintre barierele din calea lui.
Dar, spre disperarea religioșilor, Zacheu trece peste toate obstacolele și face un lucru, pe care tot mai puțini îl fac: îl duce pe Isus acasă. Asta este de neînțeles... Isus poate fi la biserică, dar nu acasă! Isus se uită la noi duminica, dar nu acasă! În plus, Zacheu nu ia pocăința de la jumătatea ei, nu scapă cu un american sorry, ci pocăința lui înseamnă și reparație. A făcut omul nostru o călătorie prin toată viața lui zbuciumată și a început să repare. Pocăința este mai mult decât regrete!

Și Isus vede asta...