Romanian Christian Fellowship

Alpinism Spiritual Duminică, 27 Iunie 2010 00:00 Ioan Szasz

Unii pleacă la munte, alţii la mare (alţii, nicăieri). Unora le plac înălţimile, alţii preferă şesul. Şi muntele, şi câmpiile, sunt locuibile. Mulţi îl condamnă pe Lot pentru că a ales şesul. Problema lui nu a fost formaţiunea geografică unde a ales să locuiască, ci mediul în care s-a aventurat. Dacă sodomiţii locuiau la munte, îl felicitam pentru că a ales să stea departe de ei.

Dumnezeu nu este impresionat de o mie de metri ţuţuguiaţi sau de valuri bune de surfing. El este interesat de noi, în orice circumstanţă, în orice loc geografic. Desigur, Dumnezeu a folosit şi foloseşte natura în relaţia cu oamenii.

De exemplu, Dumnezeu a tras cu degetul o linie prin Marea Roşie şi Israelul a avut o autostradă confortabilă, după care a urmat tsunami devastator care a ucis armata egipteană. Apoi, a oftat de durere Dumnezeu şi s-a deschis pământul, înghiţind oameni precum Core, Datan şi Abiram. A urmat momentul educaţiei, iar Dumnezeu îl cheamă pe Moise pe Muntele Sinai, printre lavă, foc, fum, exprimând sfinţenia şi asprimea dreptăţii sale, manifestată în Lege. Au fost şi alţi oameni ai lui Dumnezeu îndrăgostiţi de alpinism: Avraam, pe Muntele Moria, David, Ilie, Isus pe Muntele Măslinilor.

Se pare că muntele este un loc favorit pentru Dumnezeu, pentru că asigură condiţii prielnice pentru o relaţie intimă cu omul.

• Pe munte eşti eliberat de aglomeraţie; eşti tu însuţi cu gândurile tale, protejat de zgomot, iar atenţia nu este atrasă de prea multe lucruri… poate câte un rug aprins.
• Pe munte ai privirea de ansamblu; poţi privi în jos, în sus sau chiar la înălţimea ta, fără multe obstacole.
• Pe munte eşti protejat de Izabela, de duhurile de comoditate, de lene, de confort; acolo se cheltuie energie, la fiecare deplasare, la fiecare mişcare.
• Pe munte eşti responsabil; nimic nu este gratuit şi nici uşor de dobândit.

    E vremea să urci pe munte!